Nu conteaza ce m-a dus unde sunt atata timp cat nu sunt intr-o lume inghetata intr-o realitate deprimanta. Totul e cald si maleabil aici. Transferul (maleabilitatii) adaptabilitatii speciei uname asupra lumii inconjuratoare este uimitor. Ca si cum as fi vazut lumea pe stop cadru pana acum, inghetata intr-un moment de infinita nemiscare,iar acum observ cat de frumos si repede se modifica totul, cat de fluent.
Si chiar nu conteaza ca nu o sa pot sa o duc asa o vesnicie. Nu conteaza ca nu pot sa ma decid daca prefer sa imi traiesc viata crezand ca am facut tot posibilul sa ii implinesc potentialul, ca am facut tot ce imi statea in putere sa o storc de senzatii sau sa traiesc asa cum traiesc acum si sa stiu ca nimic din ce voi face in ulimii mei 20 sau 30 de ani de viata nu se va compara. Totul va fi un anticlimax in plonjeu.
Raiul este un pub decadent de pe Lipscani. te-ai anturat si de-abia stii cu cine. Dar e bine. O combinatie bomba care te lasa derutat in legatura cu lumea in care traiesti. Ea e acolo si tu esti aici si ti-e aproape mila de nefericitii care nu vor simtii niciodata aici-ul.
Zbori, si chiar stand la masa esti indeajuns de sus sa nu vezi podeaua pe care ti-ai ancorat picioarele.
gandurile vin prea repede. Te dor degetele pentru ca efortul de a le sincroniza cu hiperactivitatea sinapselor te depaseste. Si totusi iubesti aceasta senzatie aleatorie, imposibilitatea de a termina un gand, fascinat de cerneala neagra pe hartia groasa, bej.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu