Din nou incep ceva de Craciun. Niciodata nu am putut sa fiu consecventa cand a fost vorba sa incep ceva de craciun. Odata am inceput un Blog de Craciun si am scris in el sporadic si fara prea mare interes o perioada dupa care l-am abandonat. Nu stiu nici acum de ce. Citindu-l imi amintesc cum era sa fiu mica si iresponsabila. Imi amintesc cum era sa crezi ca parerile tale nu se schimba pentrua indiferent ce zice lumea despre maturizare tu ai ajuns deja acolo inainte de vreme si nimeni nu poate sa isi dea seama prin ce treci tu.
Aseara ma uitam la cer. Cerul unui sat uitat de lume undeva in colturile Romaniei. Asteptam sa se intample ceva ca sa marcheze momentul. Asteptam macar o senzatie iesita din obisnuit. Ceva despre care sa scriu. In trecut probabil as fi vorbit despre cum stelele se vad aici, iar in Bucuresti sunt eclipsate de luminile artificiale aprinse in tot orasul. As fi stiut ca este un subiect cliche dar nu m-ar fi interesat pentru ca la momentul respectiv pentru mine ar fi fost ceva nou. Duse sunt zilele in care noutatea avea un univers asa de ingust. Si totusi nu pot sa zic ca le-am trait pe toate, ci doar ca am inteles ca cineva acolo deja a trait asta. Am invatat sa vad lucrurile din alte perspective. Poate imaturitatea este de fapt un egocentrism inocent, concentrat in cativa ani.
Ma gandesc foarte des la oamenii din viata mea. Pot sa spun cu sinceritate de data asta, ca ii vad pe toti ca pe niste personaje de roman. Si mereu ma uimesc de complexitatea unora. Este oare ciudat ca foarte des ma uit la oameni si ma gandesc cat de bine li s-ar potrivi caracterul intr-un roman? Cat de bine ar suna cuvintele lor pe foaie? Cat de mult este de explorat in ei... Poate o dependenta de cafea sau o nevoie compulsiva de a face ordine. Poate o aroganta contradictorie insotita de carnetele cu foi maronii sau poate o dependenta mai profunda.
Si atunci cand incepe povestea? Incepe de acum? De cand cineva s-a gandit sa ii dea viata pe e-paper. Incepe din momentul in care este spusa? Adevarul este ca o poveste este doar o poveste, nu un adevar. Asadar, are propriul ei inceput indiferent de inspiratie autorului sau viata lui/ei.
Cam pe acum ar trebui sa sun sa ma interesez de o inhumare. Dar e Craciunul, asa ca am inca un motiv sa aman.
vineri, 25 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)